my own personal lubyanka

arestari in miez de noapte din ce in ce mai dese si mai agresive. acelasi interogatoriu rece, lipsit de orice fel de logica sau simt al realitatii. si, pe urma, nimic, inafara poate de un ordin de domiciliu fortat, care e, inainte de toate, foarte amenintator. deci, nimic cu adevarat serios. doar niste evenimente de natura sa-mi intrerupa cursul normal al vietii. fie pledez vinovat pentru incercarea de asasinare asupra vreunui secretar de partid sau pentru spionaj de partea imperialistilor ca sa pot primi o sentinta [15-25 ani de munca silnica si 5-10 ani de exil in siberia], fie incetam de tot cu toate si incercam sa nu uitam ca toata lumea are limite si renuntari, chiar daca nu tine neaparat sa le anunte cu surle si trambite. pentru ca limitele se simt si sacrificiile nu se dezvaluie.

urmeaza statia cu peronul pe partea inchisa

si ma gandeam ca ar fi mult mai util sa fiu un pescarus. un pescarus zboara la inaltimea etajelor superioare. si poate sa intre prin fereastra deschisa. si daca fereastra e inchisa, poate sa vorbeasca, ca doar ar trebui sa se inteleaga, cu animalele de companie [de exemplu, pisici], aflate in dotare locala, si sa le spuna sa deschida fereastra. sau nu. pana una-alta in asteptarea momentului potrivit in care o sa fiu in locul potrivit, poate ma perfectionez in munca de detectiv. de investigatii.

#

#

imagine de aici

cea mai indirecta conversatie

sa vorbesti cu cineva care nu e de fata. sa incepi o conversatie si sa construiesti replicile. sa aduni idei, fapte. sa te plimbi prin amintiri. sa cauti prin colectia inmagazinata in minte de situatii din filme/carti, versuri sau cantece, citate din literatura. sa pornesti de la o idee sau doua, sa le dezvolti si sa le imbunatatesti.

pentru ca, in final, sa ajungi fix de unde ai plecat. adica nicaieri. pentru ca nicicand in viata reala nu vei ajunge in situatia care iti permite sa dai toate replicile sau sa-ti pastrezi sentimentele din clipa rece, lucida in care le-ai gandit.

bilant

moto: “esti binele si raul meu
cea mai cumplita dintre ipoteze”

[emeric imre - buna varianta rea]

#ai un talent special#
#################de a disparea#
#########in lumile tale ascunse privirii mele,#
#in timp ce am o incapatanare unica#
#################de a te astepta sa apari din nou#
#########de oriunde.#

15 august 2007

life

“Sometimes I think we live through things only to be able to say that it happened. That it wasn’t to someone else, it was to me. Sometimes we live to beat the odds. I’m not crazy even though they thought I was. I live in the same world as everyone else.

I just saw more of it, as I’m sure you have.”

[The Jacket]

choices

“Only you can make you wait. Nobody else can. You need to decide what you want and what you’re ready to give up to get it and… you’ve got to be okay with that. Or you’ve got to be okay with… waiting.
You won’t get anything unless you ask for it. And if you ask for it and you don’t get it… maybe it wasn’t worth having in the first place… Some things are just never meant to be… no matter how much we wish they were.”

[Gilmore Girls - 6x22 - Partings]

despre timp

“Caci exista oare descoperire mai inspaimantatoare decat aceea ca ne aflam in momentul de fata? Putem supravietui loviturii, numai pentru ca trecutul ne apara dintr-o parte si viitorul din cealalta.”

[Virginia Woolf , Orlando.]

sans toi

“Sans toi les émotions d’aujourd’hui ne seraient que la peau morte des emotions d’autrefois.”

[Le Fabuleux destin d'Amélie Poulain, 2001.]

oblomovism despre dragoste

“[Iti spun aceasta, luandu-mi ramas-bun de la dumneata, asa cum iti iei de la un prieten scump, pe care-l lasi sa plece intr-o calatorie lunga. Ar fi prea tarziu si prea greu sa fac acesta peste trei saptamani sau o luna:] dragostea progreseaza ca o cangrena a sufletului. Chiar si acum nu mai stiu ce e cu mine, am pierdut socoteala orelor si minutelor, nu stiu cand rasare si cand apune soarele, ci socotesc doar in gand: am vazut-o, n-am vazut-o, o voi vedea – n-o voi vedea, a venit, n-a venit, are sa vina…“

[I.A. Goncearov, Oblomov, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1962, ed. a III-a, p. 294.]

tangential

nu esti aici, dar as vrea sa fii
stiu cine esti si as vrea sa pot sa-ti spun asta

daca numele din mintea mea
ar deveni ceva mai mult decat o parere
as putea sa caut o alta curba,
sa provoc o alta intretaiere de alei

daca dincolo de ferestre vor exista raspunsuri
si dedicatii mai evidente
as incerca sa gasesc printre miile de frunze
pe care le-am strabatut impreuna
un ceva care sa semene a un nou inceput

dar pana atunci ramane doar un gand frant
si o carare nebatuta pana la capat.

29 iunie 2007